Strigăt

Ce-ți veni când m-ai creat?

Ai știut chiar dinainte ca Te voi intrista…

De ce n-ai renunțat când ai luat lutul din care

urma să mă frămânți?

De ce Ți-ai murdărit mâinile

când Tu vedeai în viitor?

Era mult mai simplu pentru amândoi

ca eu… să nu fii existat…

La ce Te-ai gândit când m-ai modelat?

Ai știut gândurile ce o să se lupte în mintea mea,

ai știut ochii ce vor privi 

și câte lacrimi vor vărsa,

ai știut urechile ce șoapte vor auzi, 

ai știut gura ce vorbe va rosti,

ai știut inima ce durere va-ndura,

ai știut mâinile că Te vor vrea

dar Te vor alunga,

ai știut picioarele încotro vor alerga…

Ai știut totul.

Și totuși, de ce Ți-ai făcut timp 

să lucri cu… noroi???

Anunțuri

De ce, copile?

hope

 

De ce să simţi din nou numai tristeţe?
De ce renunţi să mai lupţi pentru tini?
De ce te laşi purtat de valuri negre
ce te frământă şi-ţi provoacă chin?

De ce nu vrei să-ntinzi spre Mini-o mână?
De ce tot crezi că Eu nu te mai vreau?
De ce te crezi a fi numai ţărână?
Eu te-am creat vrând ca în tini să stau…

De ce te laşi condus de gânduri negre
când ştii că nu e bine ce gândeşti?
De ce te laşi tu amăgit, copile?
De ce nu vrei să Mi te dăruieşti?

Eu chiar te vreau şi-aleg să-ţi spun acuma
că pot să şterg chiar tot trecutul tău,
că pot să iert marea-ţi vinovăţie,
că te doresc… Să ştii: te vreau al Meu!

Te vreau al Meu cu mult de dinainte
de când tu crezi că eu privesc spre tini,
ba mai mult şi-n clipa jertfei Mele
la tini gândeam încoronat cu spini…

La tini gândeam zăcând sub greul crucii
şi n-am ales ca să Mă dau bătut,
deşi trupu-Mi se prefăcea în zdrenţe…

Am fost rănit, am fost lovit prea crunt…
Am fost lovit de bicele romane dar continuam
căci ma gândeam la tini…

Nu M-am oprit simţind prima durere,
M-am dăruit ca să nu-Mi fii străin.
Dar tu de ce Îmi eşti străin încă, copile?
Judecă tu între Mine şi tine
şi spune-Mi dacă-Mi găseşti o vină
de înc-alegi ca să Îmi fii străin?…

De ce nu vrei ca să Mă laşi, copile,
să intru pe deplin în viaţa ta?
De ce ţi-e frică când gândeşti la Mine?
Crezi că-ţi vreau răul sau pieirea ta?

De ce tot crezi că Mie nu Îmi pasă
de tot ce simţi, de tot ce îţi doreşti?
De ce mai crezi că încă sunt departe?
De ce, copile? De ce nu îndrăzneşti?

De ce Mă crezi că-s undeva departe
şi nu privesc înspre cererea ta?
De ce tot crezi că-s toate oarbe şoapte
din ceea ce-ţi spune sufletul că vrea?

De ce te-ascunzi când Eu vin lângă tine?
De ce ai crede că vreau să te rănesc?
Eu mă cobor din dragoste la tine,
nici gând să vin ca să te pedepsesc.

Ştiu că ţi-e frică şi eşti cuprins de teamă,
dar lasă-Mă în braţe să te strâng,
să-ţi dăruiesc din marea Mea iubire
şi-apoi cu tine vreau şi Eu să plâng…

Vreau ca să vezi că Îmi pasă de tine
şi ca să plângi singur nu am să te las.
Vreau să te mângâi… O, lasă-mă, copile,
să te salvez, chiar de-i ultimul ceas!

Te vreau al Meu! Eu nu îţi vreau pieirea!
Dar spre pieire singur tu încă mergi
şi tot ce-a fost, trecutul, doar durere,
fără de Mine tu nu poţi să-l ştergi.

Dar de M-alegi, Eu am să şterg durerea
şi-am să te port în braţele-Mi străpunse,
ca pe deplin să fii eliberat.

De ce ai vrea să simţi numai tristeţe
cand inima-ţi se poate bucura?
De ce te laşi condus de gândul negru
că nu Îmi pasă şi că te-aş fi uitat?

Să ştii că Eu încă îţi sunt aproape.
Chiar de nu simţi, să ştii: nu te-am uitat!
Eu îţi sunt somnul dulce de pe pleoape,
altfel în noapte ai fii doar disperat,
altfel n-ai ştii cum e să dormi in pace,
altfel n-ai ştii cum e să te trezeşti;
altfel n-ai ştii ce-nseamnă să vezi lucruri,
mai mult de-atât, n-ai ştii nici să vorbeşti…

N-ai ştii ce-nseamnă să întinzi o mână,
căci mulţi ar vrea s-o-ntindă chiar acum;
altfel n-ai ştii nici să îţi mişti piciorul
când îţi doreşti ca să păşeşti pe drum.

Să ştii că dacă nu te-aş iubi, copile,
inima-n piept n-ar ştii ca să mai bată.
Dar Eu sunt tot. Si-ţi spun încă o dată
că fără Mine viata-ţi se sfârşeşte…

Dar n-a sfârşit, căci am plătit o plată
pentru ca tu să poţi să-Mi spui: „Da, Tată!”
şi-nstrăinat de ceruri să nu fii.

De-aceea, acum, alege, o, copile,
ca să laşi totul şi la Mini să vii!

Amprenta lui Dumnezeu

Nu, nu suntem un vis şi-o întâmplare,
Un lut de sine însuşi frământat.
Ci, ne-a zidit o minte creatoare,
O-nţelepciune fără de hotare,
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat.
Isus e-n noi lumină şi iubire,
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! Ce minunat!

Nebun aş fi să nu mă-ncred!

E noapte.

A soarelui splendoare

Nu o văd, 

Dar cred

Că mâime-mi va zâmbi.

 

E ceaţă. Deasă.

Cărarea-mi e ascusă

Şi ochii-mi sunt pustii.

Cred: tot fumul s-a topi!

 

Sunt singură. Pășesc.

Nu am cui spune

Ce griji, ce frică mă răpune…

Dar iată-mi frații-n depărtări

Sosesc!

 

Innourat e cerul…stins.

Și inima mi-e grea de-atâta plâns.

Dar văd spre zări

Cum curcubeul împodobi-va zarea.

 

Nu pentru că aș înțelege cum…

 

Mă-ncred în lună

Că-mi va surâde printre stele.

Mă-ncred în cânturi

Că vor veni din păsărele.

 

Mă-ncred în zarea-albastră

Că nu s-a prăbuși.

Mă-ncred în viorele:

Omătu-l vor topi.

 

Mă-ncred în mama

Că-n zori m-a săruta.

Mă-ncred în tata

Că brațu-mi va purta.

 

Dar vai!…

Te-aud șoptindu-mi 

Că toate-s trecătoare.

Mă-nchin la creatură…

La ceea ce-oricum moare.

 

Rușine!

Cum să mă-ncred 

În ceea ce-ai zidit chiar Tu, Isuse,

Și să nu cred că tu ești în control?!

 

Mă-ntreb:

De unde-atâta nebunie 

Să mă-ndoiesc de Tine, Veșnicie?!

Să cred că-n drumul Tău, prea ocupat,

Tu ai uitat de mine și-ai plecat?!

 

Și oof…

Slobod la crucea Ta

Azi orice îndoială

și ochii mi-i deschid

Pe-ai Tăi să-i vadă.

 

Mi-ai spus că mă iubești.

Că Tu-mi ești prieten.

Și Tată drag.

Ș-ai să mă călăuzești.

 

Legată de privirea Ta,

Păzită sub surâsu-ți blând,

De braț cu Tine înotând,

Oceanu-acest de valuri

Mi-ai spus că am să-l trec!

 

NU mi-ai cerut să înțeleg

Cum ești al meu… cum sunt a Ta…

Mi-ai spus atât:

Ți-ai dăruit viața pentru-a mea.

 

Venit-ai Tu, Lumină,

Să te îmbraci cu mine, tină.

Să mori, și-apoi să-nvii

Ca azi, eu haina-mi moartă să o leapăd

Și să mă-mbrac cu Tine, sfânt Luceafăr.

 

Tu… Necuprinsul

Privit-ai înspre mine, bobul de țărână.

Și m-ai iubit!!!

Și Te-ai făcut cât mine. Te-ai smerit.

 

Să îmi arăți,

Să mă înveți

CE E IUBIREA:

Iubirea-i să-mi acopăr ochii

Știind că Tu îmi ești privirea.

 

Să-mi dăriesc și mâna

Crezând că Tu mă vei hrăni.

Să te iubesc curat, cu dor:

Crezând în Tine!

 

Să las la crucea Ta 

A mea cămașă… numai pete:

De frică, temeri, îndoieli

Știind că-n sângele-Ți ce curge

Tu le speli.

 

Să mă încred în Tine că-mi zâmbești…

Când nu te văd. Dar ȘTIU că EȘTI.

Să nu tânjesc a înțelege

Cum, când și cât purtamă-vei prin foc.

 

Să te iubesc. Atât.

Și să proclam CE E IUBIREA:

Să-i sfărm în bucățele firea!

Să-mi sparg tot Eu-l de pământ!

 

Să-nvăț a respira iubind.

Să CAPĂT viață, DĂRUIND.

Să nu fiu eu, ci Tu în mine!

De brațul Tău să-nvăț eu a mă ține.

 

…Viață îmi doresc?!

…O voi avea

…Când ști-voi să iubesc.

…Iubire-Ți cer?!

…Tu mi-o vei da, când rugaciunea

…Îmi va fi îNCREDEREA!

 

versuri: Maria Salac

Cine sunt eu?

Văd, Doamne, sunt un nimic,
Un fir de nisip într-o mare;
O frunză purtată de vântul ce-adie,
Un fulg de omăt presărat pe câmpie.
Sunt un nimic.
Şi de multe ori greşesc
Căci mă cred cineva,
Dar sunt…tot nimic.
Nimic faţă de Tine,
faţă de marea-Ţi splendoare,
de mâna-Ţi puternică
mereu ocrotitoare.
Sunt un pumn de ţărână
Ce are-n el suflare,
Ce doreşte să urce,
Să se nalţe,
Pe culmi mai înalte să zboare.
Sunt lutul ce strigă mereu la Tine,
Care cere în orice ceas izbăvire.
Sunt o biată suflare, o trestie frântă,
O mică picătură de ploaie ce cade pe pământ
Tot condusă de Tine.
Sunt nimic. Dar nimicul din mine
Strigă mereu la Tine…
Cine eşti TU?
Tu eşti iubirea, Tu eşti salvarea,
Prin Tine, Doamne, îmi are suflarea.
Tu eşti puternic, eşti ocrotire,
În Tine găsesc mereu bucurie.
Tu mă iubeşti, îmi eşti alinare,
Tu eşti viţa, Tu eşti viaţa.
În Tine mereu, mereu vreau să cresc
Pe Tine mereu, mereu să Te iubesc!

Ajută-mă Doamne să ştiu cine sunt,
Ajută-mă Doamne să ştiu cine eşti;
Şi pune în mine dorinţa fierbinte
Ca-n orice-ntristare să vin doar la Tine,
Ca orice lucru să-l fac pentru Tine,
Ca orice clipă s-o trăiesc pentru Tine.

 

versuri de Ligia Apăscăriţei