Strigăt

Ce-ți veni când m-ai creat?

Ai știut chiar dinainte ca Te voi intrista…

De ce n-ai renunțat când ai luat lutul din care

urma să mă frămânți?

De ce Ți-ai murdărit mâinile

când Tu vedeai în viitor?

Era mult mai simplu pentru amândoi

ca eu… să nu fii existat…

La ce Te-ai gândit când m-ai modelat?

Ai știut gândurile ce o să se lupte în mintea mea,

ai știut ochii ce vor privi 

și câte lacrimi vor vărsa,

ai știut urechile ce șoapte vor auzi, 

ai știut gura ce vorbe va rosti,

ai știut inima ce durere va-ndura,

ai știut mâinile că Te vor vrea

dar Te vor alunga,

ai știut picioarele încotro vor alerga…

Ai știut totul.

Și totuși, de ce Ți-ai făcut timp 

să lucri cu… noroi???

De ce, copile?

hope

 

De ce să simţi din nou numai tristeţe?
De ce renunţi să mai lupţi pentru tini?
De ce te laşi purtat de valuri negre
ce te frământă şi-ţi provoacă chin?

De ce nu vrei să-ntinzi spre Mini-o mână?
De ce tot crezi că Eu nu te mai vreau?
De ce te crezi a fi numai ţărână?
Eu te-am creat vrând ca în tini să stau…

De ce te laşi condus de gânduri negre
când ştii că nu e bine ce gândeşti?
De ce te laşi tu amăgit, copile?
De ce nu vrei să Mi te dăruieşti?

Eu chiar te vreau şi-aleg să-ţi spun acuma
că pot să şterg chiar tot trecutul tău,
că pot să iert marea-ţi vinovăţie,
că te doresc… Să ştii: te vreau al Meu!

Te vreau al Meu cu mult de dinainte
de când tu crezi că eu privesc spre tini,
ba mai mult şi-n clipa jertfei Mele
la tini gândeam încoronat cu spini…

La tini gândeam zăcând sub greul crucii
şi n-am ales ca să Mă dau bătut,
deşi trupu-Mi se prefăcea în zdrenţe…

Am fost rănit, am fost lovit prea crunt…
Am fost lovit de bicele romane dar continuam
căci ma gândeam la tini…

Nu M-am oprit simţind prima durere,
M-am dăruit ca să nu-Mi fii străin.
Dar tu de ce Îmi eşti străin încă, copile?
Judecă tu între Mine şi tine
şi spune-Mi dacă-Mi găseşti o vină
de înc-alegi ca să Îmi fii străin?…

De ce nu vrei ca să Mă laşi, copile,
să intru pe deplin în viaţa ta?
De ce ţi-e frică când gândeşti la Mine?
Crezi că-ţi vreau răul sau pieirea ta?

De ce tot crezi că Mie nu Îmi pasă
de tot ce simţi, de tot ce îţi doreşti?
De ce mai crezi că încă sunt departe?
De ce, copile? De ce nu îndrăzneşti?

De ce Mă crezi că-s undeva departe
şi nu privesc înspre cererea ta?
De ce tot crezi că-s toate oarbe şoapte
din ceea ce-ţi spune sufletul că vrea?

De ce te-ascunzi când Eu vin lângă tine?
De ce ai crede că vreau să te rănesc?
Eu mă cobor din dragoste la tine,
nici gând să vin ca să te pedepsesc.

Ştiu că ţi-e frică şi eşti cuprins de teamă,
dar lasă-Mă în braţe să te strâng,
să-ţi dăruiesc din marea Mea iubire
şi-apoi cu tine vreau şi Eu să plâng…

Vreau ca să vezi că Îmi pasă de tine
şi ca să plângi singur nu am să te las.
Vreau să te mângâi… O, lasă-mă, copile,
să te salvez, chiar de-i ultimul ceas!

Te vreau al Meu! Eu nu îţi vreau pieirea!
Dar spre pieire singur tu încă mergi
şi tot ce-a fost, trecutul, doar durere,
fără de Mine tu nu poţi să-l ştergi.

Dar de M-alegi, Eu am să şterg durerea
şi-am să te port în braţele-Mi străpunse,
ca pe deplin să fii eliberat.

De ce ai vrea să simţi numai tristeţe
cand inima-ţi se poate bucura?
De ce te laşi condus de gândul negru
că nu Îmi pasă şi că te-aş fi uitat?

Să ştii că Eu încă îţi sunt aproape.
Chiar de nu simţi, să ştii: nu te-am uitat!
Eu îţi sunt somnul dulce de pe pleoape,
altfel în noapte ai fii doar disperat,
altfel n-ai ştii cum e să dormi in pace,
altfel n-ai ştii cum e să te trezeşti;
altfel n-ai ştii ce-nseamnă să vezi lucruri,
mai mult de-atât, n-ai ştii nici să vorbeşti…

N-ai ştii ce-nseamnă să întinzi o mână,
căci mulţi ar vrea s-o-ntindă chiar acum;
altfel n-ai ştii nici să îţi mişti piciorul
când îţi doreşti ca să păşeşti pe drum.

Să ştii că dacă nu te-aş iubi, copile,
inima-n piept n-ar ştii ca să mai bată.
Dar Eu sunt tot. Si-ţi spun încă o dată
că fără Mine viata-ţi se sfârşeşte…

Dar n-a sfârşit, căci am plătit o plată
pentru ca tu să poţi să-Mi spui: „Da, Tată!”
şi-nstrăinat de ceruri să nu fii.

De-aceea, acum, alege, o, copile,
ca să laşi totul şi la Mini să vii!

Realitate

Cred că fiecare om are momente în care îşi doreşte să fi fost altceva…

Am fost creaţi să fim oameni. Dar ce înseamnă să fii om? Până la urmă orice lucru creat are viaţă in el. Şi copacii, şi florile, animale, păsări, totul e viaţă! Dacă un copac este tăiat sau dacă o flare e ruptă, se ofileşte. Dacă un animal e ucis, moare. Omul la fel. Ceea ce îl face pe om diferit de tot ce îl înconjoară e suflarea de viaţă care vine din Dumnezeu. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Gen. 2:7. Toate celelalte au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu, însă omul a fost creat şi modelat de mâna Lui, după chipul şi asemănarea Lui. Gen. 1:27.

Am avut zile triste… Am cerut încercare cu scopul de a mă apropia de Dumnezeu… Şi când a venit… m-am întrebat ce rost am pe pământul acesta? Stăteam şi priveam un brad şi mă gândeam că el când e tăiat, moare, nu mai ştie nimic. Mi-aş fi dorit să fiu în locul lui, sau să fiu ca păsărica de pe creaga lui, care cântă, şi cântând Îl laudă pe Dumnezeu, iar după ce ea moare… s-a dus. Insă pe noi, dacă murim, ne aşteaptă veşnicia. Care? …

Mi-am adus azi aminte de versurile acestea.

Sunt om. Şi am defecte.

Scrisoare de la Tata

3998272006_573ca708a9

Îţi scriu pentru că…

Îmi este dor de „iarna” inimii tale… Îmi este dor să Mă priveşti şi să te laşi copleşită de măreţia Mea, de sfinţenia Mea, de puterea Mea, de suveranitatea Mea, de bunătatea Mea, de îndurarea Mea, de dragostea Mea, de credincioşia Mea, …. de Mine!! Îmi este dor să fii încântată de Mine…. de cine sunt Eu!

Îmi este dor de „ primăvara” inimii tale…Îmi este dor să îţi simt inima care bate doar pentru Mine, îmi este dor să te vad roşind atunci când ştii că eşti privită de Mine. Îmi este dor să împărtăşeşti cu Mine primele tale gânduri şi sentimente. Îmi este dor de privirea ta… Îmi este dor de momentele când te laşi surprinsă de micile Mele atenţii… Îmi este dor să îţi spun cât eşti de frumoasă şi să mă auzi… şi să Mă crezi… Îmi este dor să strig că te iubesc şi tu să tresari la auzul acestor cuvinte…

Îmi este dor de „vara” inimii tale… Îmi este dor să mă bucur împreună cu tine, să râdem împreună, să dansăm, să cântăm, să alergăm, să ne aventurăm împreună… Îmi este dor să mergem împreună în locurile noastre preferate şi să sărbătorim relaţia noastră… Îmi este dor să povestim doar noi doi!

Îmi este dor de „ toamna” inimii tale… Îmi este dor să te văd retrăgându-te din forfota lumii şi cuibărindu-te în braţele Mele…. cu siguranţă că Eu nu te voi respinge! Îmi este dor să-ţi simt inima tânjind doar după Mine, Îmi este dor să te văd odihnindu-te pe umărul Meu… Îmi este dor să mă laşi pe Mine să-ţi şterg lacrimile! Îmi este dor să te văd dependentă de Mine…. şi doar de Mine… Îmi este dor să fim doar noi…

Îţi scriu pentru că… Îmi este dor de TINE!

Îmi este dor să-ţi spun… că: EŞTI FRUMOASĂ! EŞTI DORITĂ! EŞTI CUNOSCUTĂ PE DEPLIN!EŞTI PROTEJATĂ! EŞTI IERTATĂ! EŞTI CURĂŢITĂ!

EŞTI PRIVITĂ! EŞTI PREŢIOASĂ!

EŞTI PRINŢESA MEA!

EŞTI MIREASA MEA FRUMOASĂ!… şi să crezi!!!

… Ţie îţi este dor de Mine?

Dacă ai şti cât de largă, cât de lungă, cât de adâncă şi cât de înaltă este dragostea Mea pentru tine, ai înţelege cât de dor Îmi este de tine! Te întrebi dacă acum eşti prea departe de Mine? Dragostea Mea pentru tine este mai largă decât „ distanţa” dintre noi doi! Te întrebi dacă ai stat prea departe de Mine prea mult timp? Dragostea Mea pentru tine va aştepta şi mai mult! Te gândeşti că nimeni nu doreşte o persoană ca tine? Dragostea Mea este mai înaltă decât a tuturor celorlalţi! Eşti sigură că nu te mai pot ajunge? Dragostea Mea este destul de adâncă pentru a te ajunge oriunde ai fi! Nu vei putea niciodată ajunge la capătul dragostei Mele pentru tine… pentru că dragostea Mea este necondiţionată! Este destul de largă, de lungă, de adâncă şi de înaltă pentru a-ţi fi de ajuns!

… Ţi s-a făcut dor de Mine? Te invit …unde vrei tu, dar să fim doar noi doi!

TE IUBESC!!!

Sursa: NONI http://zambet-de-cafea.blogspot.co.at/

Generația de azi

Generația de azi…

Generația de azi are multe lucruri și cele mai multe încep cu “I” (iPhone, iPad, etc). Totul concentrat la persoana întâi (“I” în lb. engleză). Generația de azi cuprinde tineri insensibili la păcat, la Evanghelie, la Dumnezeu. Sensibili doar la nou, la tehnologie, la haine.

Acest mod nou de a trăi începe să devină tot mai popular chiar și în adunări. Ești apreciat daca ai stil, daca ai “ceva” ce să arați, dacă zici ceva ce să impresioneze pe cei de lângă tine. „Ești prieten cu noi dacă râzi bine, dacă ești la curent cu ultimele filme apărute și dacă asculți și ceva mai “contemporan””. Ești clasificat după pozele care le pui pe facebook și dupa numărul de like-uri care îl dai pe zi la “afișările” altora.

Tânărul de azi îți spune “nu am timp” la lucrurile folositoare, uitând să menționeze că e de 3 ore “online”, concentrat pe cei câteva sute de “prieteni”. “Repetiția de la cor de miercuri merge și fără mine, eu vin doar duminică seara” (că “se iese la o pizza după”).

Generația de azi e grabită. A uitat de mult că în viață sunt momente când e bine să mergi la pas cu un bătrân. Să auzi de la el despre o altfel de generație. O generație care nu știa de “Like”-uri, dar știa să sară în ajutor. Nu virtual, ci „live”!

Generația de azi nu mai citește cărți ci doar “status”-uri. Dacă o carte de 100 de pagini e prea lungă pe lângă un status de o propoziție, vă dati seama ce lungă e Biblia?

Generația de azi stă picior peste picior la predică și speră ca rugăciunea nu va dura mult. Îi lipsesc șervețele pentru că oricum nu are de ce să plângă pe genunchi. Ar vrea binecuvântare în ziua nunții, dar uită că binecuvântarea nu se primește când sms-urile din telefoane poartă amprenta unui cuget pătat.

Generația de azi ar vrea totul aici și acum, dar fără sacrificiu. Generația de azi nu a trecut pe la vreun spital de multă vreme. Și nici nu a văzut copii orfani prea des. Nici poze cu o bătrânică care asteaptă în lacrimi o mână de ajutor.

Generația de azi e generația care mestecă gumă în timpul propriului program de botez. E generația care are mereu pe buze cuvintele “interiorul contează, frate”. E generația care înainte să cânte solo-ul din față, stând în fața oglinzii de acasă își imaginează deja aprecierile pentru rochia/costumul ce tocmai le-a cumpărat și le va prezenta cu ocazia asta.

Generația de azi e generația despre care Domnul Isus spunea: (Luca 18:8) “… Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Generația de azi are nevoie de o schimbare radicală. O schimbare care să îi ducă pe tineri pe genunchi, cu ochii în lacrimi. Și de acolo, în picioare, la slujire, dar o slujire în ascultare. O schimbare care să îi facă conștienti că păstrarea unui cuget curat e o luptă deosebit de grea… dar și deosebit de binecuvantată.

Generația de azi are nevoie de trezire. Dar nu o trezire ce se cântă la infinit ci o trezire reală. Acea trezire prin care să se vada că ești din „generația” Mântuitorului și la școală, și la facultate. Trezirea aceasta aduce cu ea un foc și dacă porți acest foc în tine nu te vei rușina de Dumnezeu niciodată. Focul luminează. Iar o lumină a Domnului nu va sta ascunsă, ci va străpunge întunericul păcatului aducând dorința de schimbare în inimile celor din jur.

Autor: Samuel Țărmure